ABD-ul cunoașterii

Cînd ați încercat ultima oară să vedeți cît de bine vă cunoașteți. Dacă vă înțelegeți propriile porniri. Dacă trăirile, acțiunile, poate emoțiile,  toate aceaste verigi umane își au ecoul în conștiința voastră. Oglinda analitică a propriei vieți e mereu la dispoziție. Apelezi frecvent la ea? Cred că e o provocare. Oare avem curajul să ne evaluăm propria personalitate?

Este adevărat, autocritica năruie multe începuturi. Dar tot ea pune la cale durabilitatea simplelor căi fundamentale pentru un viitor prosper sau durabil în sensul acumulării virtuților. Totuși ea e una vitală. Autocunoașterea cea de toate zilele. Anume așa aș numi-o. Includeți pe agenda zilei minim cîteva minute pentru a genera întrebări și răspunsuri despre propria ființă și calea pe care o urmați.

Acum vă frămîntă gîndul ce au toate acestea cu titlul? Probabil vă pare cam asonantă denumirea articolului curent. De ce nu e un ABC? Pentru că mereu trebuire s-o luăm rînd pe rînd. Așa ne-a fost scris. Tradiția: bat-o vina! Transmitem și preluăm ceea ce uneori ar necesita reevaluare și ajustare. ABC-ul… ABD-ul… Cred că uneori se cere să trecem peste „C”, pentru a vedea că esențialul nu se rezumă doar la primele 3 litere din alfabet, cum am fost obișnuiți încă de pe băncile școlii. Ar fi o provocare să trecem peste standarde. O facem frumos dar și efectiv. Un experiment pentru a ne cunoaște propriile poziții dincolo de aparențe și concepții uneori amăgitoare. Să nu ne mai complacem rezumîndu-ne la exteriorul evaziv și sumar.

La fel, inițial, trebuie să-i cunoaștem și pe alții… Nu să asimilăm ci să explorăm. Să aducem la superlativ necesitatea de sesizare a particularităților altor personalități. Dar să și identificăm un punct de reper. În viața mea el a apărut. Cineva poate deduce momentan că acesta a fost sensul voalat al postării. Dar poate și tu îl ai – punctul de reper condiționat. Ce ar trebui? Să fie el constant, cel ușor de urmat și tot el să nu fie pierdut indiferent de conjunctură. Privind în zare să-l poți regăsi. Și grandissimo de important – după avalanșe chinuitoare gata să te scoată de pe itinerarul stabilit – el să te readucă la „normal”. Și ce va fi mai apoi? Depinde de punctul de reper: poate interior, probabil exterior.

Acum te gîndești ce vreau de la tine? Să te buimăcesc totalmente? Cu siguranță că nu. Confesiuni? E mai aproape de adevăr. Segmentez unele obiective pentru că posed niște frînturi de gînduri fixate undeva, așteptînd reacția după lansarea proiectului. Pas cu pas dezvălui poate nu totul, ci esențialul. Aștept să-mi răspunzi cu aceeași monedă.

Sunt aventuri solubile în ceașca timpului (pierdut), oricare ar fi conținutul și gramajul acestora per raport cu volumul. Ticsite pentru liniște sau eliberate pentru a ne înșela… să dorim… să revocăm… Dar despre asta cu altă ocazie. Pentru că îmi place să mă joc cu tine. Per ansamblu, te-ai prins la ideile din această cutiuță virtuală și cum funcționează ea. Mie, finalmente, mi-e cel mai dificil să mă aflu în fața filei albe, fie și a celei a unui blog, plasat pe un spațiu neidentificabil fizic. Sufăr un colaps emotiv.

Mereu căutam un subiect genial (și aș fi lipsit de modestie dacă aș afirma că l-am găsit, dar nici minciunele nu pot publica). E ceva care mi-ar oferi posibilitatea să povestesc despre chestiuțe ce mă macină. Scriu cantitativ și mă obsedează gîndul că cineva va abandona lectura blogului din cauza nu atît a „dificilului de înțeles” cît a „multului de citit”. ))) Îmi dau seama că adesea rămîn anumite idei zburdalnice nedomestite și plasate bine merci pe un blog aerat. Sunt chiar entuziasmat de provocarea unui experiment blogosferic. Și acum întrebarea existențială e următoarea: Globul de pe blog sau blogul din glob?

Trebuie să știți că inițial, în acel articol de debut, am vrut să-ți atrag atenția, să intrig și să văd dacă ar funcționa. Năzuința primară era să vă captez. Oricum plasez tot ce am creat, tot ce îmi stă pe creier de ceva timp. Doar că acum responsabilitatea e mai mare. Refac cu mai multă grijă și dăruire fiece articol. Am tendința de a rescrie atunci cînd recitesc ceva. Deja e bine. Posibil. Nu știu. Cred.  Sunt convins. Și puteți liber ataca decizia mea. Îmi spunea cineva că are un nou cuțit și nu are pe cine să-l probeze, iar eu am o tastă „delete” și îmi e frică să o acționez pentru a șterge articolul după ce-l bifez. Dar rescriu. Pentru a nu banaliza, a eticheta, sau a stereotipiza. La fel fără mari pretenții de exclusivitate – genialitate. Și voi trece uneori peste ironic, chiar dacă îmi doresc enorm să public ceva într-un stil elegant dar tranșant prin aluzii cu umor. Și asta pentru a evita critica provincialismului unor eventuale paragrafe.

Sunt un autor de blog nocturn, în nici un caz somnambul. Dar creez seara, noaptea. Pentru că acel cufăr grandios de idei îl pot descuia doar atunci. E parolat mai mereu și accesul e limitat. Mă gîndeam ce ar fi  dacă am trăi din noapte-n zi. Noaptea scriem, ziua citim. Cînd mai dormim? Poate dimineața și seara? Atunci cînd trebuie să ne cunoaștem. Să ne întrebăm ce mai facem și atenție: cum și cu ce tendițe o facem. Să căutăm firul roșu… De la „A”, la „B”, la „C”… și vom prospera…

Anunțuri

36 de păreri la “ABD-ul cunoașterii

  1. bravo…foarte original…daca sincer mi-ai captat toata atentia….eram toata concentrata la lectura,ceia si ce ma uimit enorm…continua tot asa, ti se reusesc asemenea articole

  2. Hmm ..sincer ma captivat articolul si de altfel ca ideia in intregime, marginalizata dar totusi bine conturata. La capitolul cunoasterii cred ca il incercam sa il sesizam din propria exerienta de viata, de zi cu zi…

  3. Im.. ABD e ceva ce mi-ash dori cu adevarat sa aplic ..Shtii ce i-mi place enorm la articolele tale? faptul ca ma provoaca spre meditatie spre o autoanalizare ,deasemenea imi place ca descoper mult suflet plasat aici ..Bine ,uneori simt necesitatea sa recitesc unele fraze pentru a intelege adevaratul sens dar orcum e un inceput destul de interesant mult succes… 🙂

  4. M-ai făcut să citesc tot articolul, asta deja e bine 🙂 Ai ideii interesante, dar aștept în continuare ceva, ceva, știi și tu „acel ceva”! Succes 😉

  5. Ceva mai mult filosofic, dar daca sincer reiesind din tiltu ma asteptam sa aflu ceva mai mult despre autor, chiar el sa ne spuna ce trebuie sa cunoastem la el, poate in unele calitati de ale lui era sa regasim ABD-ul cunoasterii. Si eu tot scriu noaptea, pentru ca in noapte ne simtim mai liberi, nu suntem fugariti de nimeni:)))

  6. …mulţi se regăsesc…puţini au curajul să-şi înşire trăirile în ABECEDARUL VIEŢII….fiindcă ACEL TOT porneşte din copilăria primelor „Toate..din Noi….bucurii…sau dureri….stinse, azvârlite, ne trăite pînă la finală…sau ascunse….”….”chestiuţe” care la un moment nu se mai încadrează nici chiar în sufletul nostu imens..p-u că şi el are o limită…şi atunci…naştem şi creem alte litere…a unui alt alfabet….propriu..unic….poate neânţeles de mulţi….dar noi doar nu avem nevoie de „mulţi….”, ci poate de puţin….dar cu adevărat trăit din plin viaţa alături…

  7. …continui doar să confirmi că nu m-am înşelat în tine….lumea a ratata mult din cauza că momentele când tu cândva ratai să spui ceva….rămânea depozitat undeva în spaţilul inconştientului trecut..acum el a devenit prezent….

  8. Mi-a Plăcut. primele paragrafe parcă le citeam dintr-o nouă carte de psihologie a autocunoașterii, iar ideea titlului e ceva nou, nu mi-e frică să scriu…ca la nimeni

  9. Nu ma mira faptul , si imi place ceea ce iti place si tie sa scrii, imi place tema care ai aleso multi in loc sa fie ei singuri, plagiaza sau zboara cu capu prin nori, altii incerc din pielea sa,sa iasa doar sa arate ca sunt si ei cine va, si cum ai spus „Mereu căutam un subiect genial (și aș fi lipsit de modestie dacă aș afirma că l-am găsit, dar nici minciunele nu pot publica).” p.s. scuze de un asa comentariu sec miam pierdut ideia si inca sunt nu in apele mele.
    multumesc p/u articol trebu sa-l mai recitesc si sa meditez pe unele cuvinte cheie, si astept urmalorul articol, success

  10. „Cînd ați încercat ultima oară să vedeți cît de bine vă cunoașteți…” citeodata am impresia ca un om poate o viata intreaga sa traiasca si tot sa nu ajunga sa se regaseasca, cunoasca si sa fie intr-o continua cautare…

    • Ideea e că dacă vom cîntări mereu imposibilitatea de realizare a unui anumit proces propus nu vom ajunge nici să urnim din loc cel puțin pentru a încerca la gust tot ce apare pe calea spre atingerea scopului

  11. Cred ca aceste idei filosofice au spulberat putin din capul meu poeziile postmoderniste *(in urma unei lansari de carti foarte reusite). Ce sa zik, plakut surprinsa de „coagularea” ideilor frumos kulese la kalkulator pentru e fi lekturate si de alti pasionati. Si cel mai important e ca miine vor fi recitite in format traditional si desigur se va alege cu putine insemnari. *(in creion). Ramine sa va zik doar un grande merci!

  12. adevaruri :)) imbucurator faptul ca tinerii incep sa vada lucrurile din perspectiva unor critici, unor oameni de creatie :))) multam’ de cateva min de lectura

  13. Fiecare din nou incearca sa se cunoasca pe sine insasi si multora le reusesc lucrul dat. Putini insa isi dau seama de faptul ca trebuie ceva de schimbat. Multi insa nu acorda mare atentie acestui lucru pentru ca sunt chinuiti de problemele cu zi de zi, mai ales la noi in R.Moldova si lasa sa mearga totul asa cum este: ABC-ul prevalind in lupta cu ABD-ul.

  14. e ineresant acest articol…dar daca fiecare dintre noi oamenii ar vedea cu alti ”ochi” acest lucru despre care se scrie ar fi alt fel…am fi mai buni si mai intelegatori mai inteligenti, si toate pina la urma tine de bunele maniere…si in final e o lupta care nu cred ca are antidot….

  15. Metoda uimitoare de a scufunda in nemerginitul univers al auto cunoasterii, prin cel mai interesanta cale, este modernismul, pe care cu siguranta la cules dintre rindurile acestui minunat articol. Ma impresionat mult, faptul acela cum in acest articol sa utilizatmodernismul, si abordarea la tema de autocunoastere.

  16. Frumos..putin filozofic dar destul de interesant Felicitari, Rodion, stii sa-ti exprimi gandurile, ceea ce nu este chiar usor de facut, spun asta deoarece stiu cum este…Acest articol, dealtfel ca si tot ce scrii tu, merita toata aprecierea!

  17. citeam. citeam si zic da sa dau mai in jos ca ma pliktisek…si am dat pin ala paragraful unde scrie :. Scriu cantitativ și mă obsedează gîndul că cineva va abandona lectura blogului din cauza nu atît a „dificilului de înțeles” cît a „multului de citit”. 🙂 bine ca stii ce sa te astepti de la cititori/// 🙂 🙂 ….dar stiu k nu asta era mesajul…..ar fi bine sa poti transmite mesajul tau fara ca sa te plicitisesti sa citesti,,,,scrii somnoros,,mai pune niste culori deskise,,,sau inainte de a scrie fumeaza …:) ti se va primi mai vesel 🙂 joke.. apropo,,eu nu fumez,,,,,si numi mai trimite atitea mesaje pe fb

  18. nimeni nu te trage pe altă cale decât cea pe care mergi acum. fii puternic în fața grijilor ce simți că te înconjoară. oprește-ți simțurile. chiar ele generează frica pentru tine. văd că ea nu îți poate pătrunde în minte și te ocolește până în ultimul moment, trebuie doar să crezi. se teme de tine, de ceea ce poți să-i faci. nu te teme de ce îți poate face ea ție. ea știe că tu îi dai viață și te iubește mai tare ca pe oricine, de asta nu va fugi de tine până nu o alungi singur. crede-mă, căci am stat în fața gândurilor urâte de nenumărate ori… trebuie să vrei să fii doar tu. nimic nu e mai durabil decât voința ta proprie.
    cele pe care le vezi, sânt născute dintr-un gând frumos. tot ce îți dorești, schimbă ideea gândului inițial. tu ești stăpânul viselor ce urmează să ți se întâmple. dacă ai multe întrebări, tot tu ești cel care le pune, dar nu vrea să se decidă. crezi că ai puterea să găsești răspunsul la fiecare din ele, totuși, e mai uman din partea mea să-ți spun că consumi energie din propria-ți traistă pentru a răspunde întrebărilor fără sens. ele trebuiesc doar formulate corect.
    te temi să rămâi singur, crezi că poți pierde totul? important este să crezi în sine. dacă ai nevoie de ajutor, cunoaște-l și în aproapele tău. regăsește-l în tine. nu accepta ajutorul celuia care nu își cunoaște destinația propriilor idei. mergi spre visul tău, fă-o la îndemnul vocii tale. o recunoști dintr-o mie, ea te cheamă mereu, chiar și acum. fii sigur pe tine și nu ceda ispitelor ce se hrănesc cu îndoielile tale.
    încercarea nu are vină atât timp cât încerci pe înțelesul celui care vrea ajutat.
    iluzia nu mai are putere în fața ta, ochii ei sânt în primul rând ai tăi. te temi de ei, deoarece nu ai vrut să-i vezi la timpul cuvenit. asta s-a întâmplat din cauza nesiguranței ce o aveai când ți-ai imaginat la ce s-ar putea schimba în jur din cauza gândurilor tale. ne temem de schimbări când de fapt sântem cauza primordială a adevărului ce ne înconjoară. privește spre tine din răsputerea punctelor de vedere posibile. pefecționează-te mereu, ăsta e secretul meu.
    luptă cu tine, nu împotriva ta și nimeni nu-ți stă împotrivă, oricare nu ar fi destinația fiecăruia. toți mergem pe același drum, așa că respectă pe cel care știe unde merge. respecul trebuie să înceapă de la sine.
    așa că, baftă tuturor ”dreamer-ilor” pe calea ce o urmează! doar cugetul calm ne ține liber în fața nebuniei din jur.

  19. Frumos text! Dar aș înlocui „autocritica”. „Introspecția” e mai prietenoasă. Autocritica duce la judecăți, la punerea de etichete… Ceea ce ne trage în jos. Și nu vrem, nu? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s